PREZENTARE ISTORICA



Atestarea materiala si documentara

Manastirea GovoraManastirea Govora
Istoria straveche a localitatii este comuna asezari din jur: Baile Olanesti, Pausesti Maglasi, Bunesti , Govora, Pietrari si Barbatesti. Descoperirile materiale facute în acestea fac dovada existentei unor puternice comunitati umane în spatiul în care se încadreaza si comuna Stoenesti.

Stoenestii apar pentru prima data în documentele medievale la 9 iunie 1507 (7015). Satul Piscu Mare (Cacova) este atestat documentar la 11 ianuarie 1500, satul Dobriceni (Valea lui Dobre,Dobriceani, Dobriceni - Maglasi), la 4 aprilie 1528, satul Gruiu (Groiu), la 23 iunie 1564, satul Suseni, la 1722.

Din documentele vechi rezulta ca viticultura se practica nu numai în zona sudica a judetului, ci pe tot cuprinsul deluros pâna sub poalele muntilor, ea fiind ocupatie însemnata - profitabila, motiv pentru care cultivatorii trebuiau sa plateasca vinariciul domnesc. Voievozii tarii acordau sau întareau (daniile vechi) vinariciul domnesc lacasurilor monahale ortodoxe din tara si strainatate pe care îl luau de la satele dependente. Satul Stoenesti, asemenea celorlalte sate din jurul Ocnelor Mari, era sat de maglasi. Prestatiile legate de exploatarea sarii de la Ocnele Mari determina pen mosnenii din Dobriceni sa se vânda rumâni comisului Chirca cu conditia sa fie scosi de la magle. Chirca comisul însa nu-i scoate de la magla - se vede ca era greu sau poate imposibil sa obtina acest lucru, si-i tine rumâni ,.în silnicie" nevrând sa recunoasca obligatia care si-o luase. Din aceasta pricina cere un proces care tine mai bine de 30 de ani, între urmasii lui Chirca comisul si satenii Dobriceni. „Tocmeala" aceasta intre maglasi si boieri se facuse la începutul domniei lui Mihai Viteazul, o prima judecata are loc în vremea luicand taranii vin la 1600, la Alba lulia, cu plângerea la domnie, nemultumiti ca boierul nu i-a scos de la salina, totodata îi tine „rumâni în silnicie". Mihai Viteazul da câstig boierului Chirca, ca exprimare a dreptului feudal, în detrimentul taranilor. Acestia, considerând ca au dreptate, în anul 1602 au mers cu jalba si la noul domn al Tarii Romanestii, voievodul Radu Serban, dar si de aceasta data pierd procesul, domnia fiind de partea boierului.

In urma procesului tinut la 23 decembrie 1602 Radu voievod da un hrisov la Bucuresti prin care intareste Mariei, jupâneasa lui Chirca comisul, stapânirea peste satul Dobriceni. Procesul taranilor din Dobriceni va tine pâna în timpul voievodului Matei Basarab, când în anul 1633 se arata ca satul Dobriceni - Maglasi din judetul Vâlcea, sa fie în pace si liberi de vecinie de catre Chisar paharnicul, fiul lui Chirca comisul din Ruda, pentru ca acest sat Dobriceni... au fost toti oameni liberi... înca dinainte vreme din zilele celorlalti domni (si) s-au plâns satul Dobriceni cum le-au fost tocmeala cu Chirca comisul, tatal lui Chisar paharnicul, înca din zilele raposatului Mihai voievod, ca sa-i scoata de la magle de la Ocna Mare, si sa-i fie rumâni, iar de nu-i va putea scoate de la magla, sa-si ia arvuna îndarat, iar ei sa-si pazeasca magla, cum au fost de veac. Dar ei nu le-au scos, ei nu le-au dat numai arvuna de ughi 125. Si de atunci din zilele lui Mihai voievod , au tot tinut vecinii arvuna.

Dobricenii jura cu 12 megiesi de cele spuse de ma sus, iar Chisar paharnicul nu se lasa si în „lege pentru lege" adica 24 megiesi, care sa jure ca el a platit Dobricenilor banii toti, nu numai arvuna de 125 ughi si n-a fost vorba sa-scoata de la magla. Dar juratorii n-au putut jura. Astfs Chisar ramâne de lege iar Dobricenii liberi. Boierul nu se lasa nici cum... Matei Basarab constata ca erau adevarate cele sustinute de satenii Dobriceni si obliga pe paharnici Chisar sa-si ia „de la satul Dobriceni toti aspriînapoi, ugi 125, dinaintea domniei sale". Domnul adânc nemultumit de atitudinea acestui recalcitrant, îi ia „toate cartile câte au sec în divan ca sa n-aiba nici o treaba cu satul Dobriceni. Si pentru ca n-au ascultat de cartea domniei mele, ci au sarit la sluga domniei mele la Dumitru aprod si n-a voit sa ia arvuna înapoi, cum a fost porunca domniei mele, iar domnia mea am batut pe Chisar paharnic în temnita... pentru mult de i-a dat 300 toiage si am... închis... pe Chisar în temnita. pentru aceasta am dat domnia mea satul Dobriceni-Maglasi, ca sa fie în pace si liberi de rumânie".

Satenii din Dobriceni voiau sa scape cu orice pret de magle, „caci nici ei nu se lasa" si îsi gasesc alt stapan .Dobricenii se vând rumâni în anul 1640 Manastirii Arnota pentru 950 ughi. Ca rumâni ai manastirii, ei reusesc sa scape de magla. Procesul acesta al Dobricenilor arunca o lumina vie asupra „libertatii" taranilor liberi din acea vreme. Ei se gasesc în situatia paradoxala de a fi oameni liberi dar obligati la o munca (corvoada obligatorie) de care nu se pot libera decât prin rumânie, adica vânzarea la un boier sau la manastire, care sa-i scoata de la îndatoririle pe care le aveau fata de domnie, devenind în acest fel dependenti fata de stapânul feudal, vorba românului „sareau din lac in put ,Muncile la Ocne erau greu de suportat, de aceeasatele de maglasi se risipesc si au putini locuitori.